Erizipelul

erizipel

Definiţie:

Erizipelul este o boală infecţioasă a tegumentelor (excepţional și a mucoaselor), caracterizată prin apariţia unui placard dermitic însoţit de fenomene generale.
 
Etiologie:
Agentul etiologic este reprezentat de streptococul β hemolitic de grup A.
 
Patogenie:
Infecţia tegumentelor se poate produce prin:
-soluţii de continuitate ale pielii (plăgi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei);
-contiguitatea, de la mucoasa invecinată infectată cu streptococ (ex:angina, otita medie supurată etc);
-propagare limfatică;
-diseminare hematogenă.
 
Factori favorizanţi generali:
-deficienţe imunologice înnascute sau dobândite: diabet, alcoolism, carenţe de vitamine, viroze etc.;
-starea de purtător de streptococ piogen.
 
Factori favorizanţi locali:
-edemul de origine renală sau limfatică și de lezini cutanate preexistente.
Sursa de infecţie: bolnavii de boli streptococice și purtătorii sănătoși de streptococ.
 
Transmiterea: directă prin picături Flügge (picături rezultate în urma strănutului/tusei etc.) sau indirectă prin obiecte contaminate.
Incidenţa maximă: toamna și vara, mai ales la bătrâni.
 
Semne și simptome:
Perioada de incubaţie: 3-5zile
Debutul bolii:
-brusc, cu frison intens și febră ridicată (39˚-40˚C)
Perioada de stare: prezenţa placardului erizipelos, a adenopatiei (inflamaţia ganglionilor) și a fenomenelor generale.
 
Placardul erizipelatos:
-apare după 6-12 ore de la debut, fiind prececedat uneori de senzaţie de tensiune, în zona respectivă, precum și tumefierea dureroasă a ganglionilor limfatici aferenţi regiunii respective.
-poate să apară în orice parte a corpului, în vecinătatea unei soluţii de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate; de obicei, este unic;
-tumefacţia este uniformă, placardul fiind ușor reliefat faţă de ţesuturile sănătoase învecinate;
-pielea își pierde supleţea, este destinsă și lucioasă;
-culoarea placardului este roșie-închisă, adesea cărămizie; la bolnavii cu tulburări grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru).
-temperatura locală este cu 2-3 mai ridicată decât a pielii sănătoase;
-durerea locală este puţin accentuată, suportabilă, palparea placardului fiind posibilă.
-se extinde în suprafaţă destul de repede (câţiva cm, pe zi), din aproape în aproape, în “pată de ulei”; viteza și direcţia de extindere depind de structura ţesutului conjunctival subcutanat: acolo unde acesta  este dens, la nivelul plicilor, placardul se oprește sau își întârzie extinderea; prin modul de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic.
 
Erizipelul feţei
-foarte dureros și acut;
-placard simetric, pe ambii obraji și piramida nazală, cu aspect de “fluture”;
-edem masiv al pleoapelor cu îngustarea fantei palpebrale;
-respectă buza superioară;
-nu sunt indicate inciziile care pot duce la diseminarea infecţiei cu apariţia meningitei streptococice.
 
Erizipelul gambei:
-creștere de volum a gambei cu o incubaţie de 1-3 zile, maxim 1 săptămână;
-debut cu sindrom infecţios (frison unic, febră 39-40˚ C), asociat cu adenita ganglionilor (inghinali, axilari) și traiecte de limfangită, după 24-48 h apare placardul erizipelatos, unic, cu tendinţă de extensie rapidă.
 
Erizipelul pavilionului urechii:
-însoţit de dureri foarte mari
 
Erizipelul post partum, periombilical al nou-născutului:
-formă gravă de erizipel ce se poate complica cu septicemie.
 
Forme clinice:
-primară, repetată  (se manifestă peste 2 ani de la prima îmbolnăvire, având localizare diferită), recidivantă (în 25-30% din cazuri, procesul reapare pe același loc într-un interval de peste câteva zile până la 2 ani), acută și cronică;
-în funcţie de intensitate: forme ușoare, medii și severe (cefalee insuportabilă, convulsii , semne meningiene, alterarea conștiinţei).
 
erizipel fata
Erizipel la nivelul feţei- A.D.A.M. atlas
Complicaţii:
1.Locale: exitinderea procesului inflamator, abcese, flegmoane, fasciita necrozantă, elefantiazis (în erizilpelul recidivant al membrelor inferioare);
2.Generale: diseminare hematogenă–>septicemii.
-limfangită, adenite supurate;
-abces cerebral, meningită, bronhopneumonie, glomerulonefrită difuză.
 
Diagnostic pozitiv:
Se pune pe baza datelor:
1.Epidemiologice;
2.Date clinice-prezenţa placardului
3.Examene de laborator:
-Sindrom inflamator: VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) crescut; fibrinogen crescut, PCR prezentă;
-leucocitoză și neutrofilie
-izolarea streptococului în cultura lichidului din vezicule, din sânge, din puroiul flegmonului;
-exudate nazale și faringiene.
 
Diagnostic diferenţial:
-eczema feţei (nu există sindrom infecţios, sensibilitatea dureroasă este minimă sau absentă, leziuni polimorfe);
-stafilococia malignă a feţei;
-LES (Lupus Eritematos Sistemic);
-flebite și tromboflebite;
-erizipeloid Rosenbach.
 
Prognostic:
-bun sub tratament
-risc de recidive multiple
 
Tratament:
Tratament etiologic:
-PENICILINA G-primul episod: 2 milioane UI/zi
                         -următoarele episoade: 4-6-10 milioane UI/zi
-durata medie 10 zile, pentru erizipelul localizat la nivelul membrelor inferioare-până la 3 săptămâni; în ultima zi se administrează o doză de Moldamin.
-în caz de alergie la penicilină – eritromicină 2 g la adult și 30-50 mg/kg/zi la copil
Tratament simptomatic:
-antialgice;
-sedative;
-tratament local-compresii cu soluţii antiseptice;
-procese supurative: tratament chirurgical
 
 
*Articol informativ. “Nu exista boli, ci numai bolnavi” (M. Eliade). Pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat contactaţi de fiecare dată medicul. Tratamentele greșite sau “după ureche” pot duce la complicaţii grave. 
 
 
 

 

 

 

 

Comments

comments

Don't be selfish...Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Share on Facebook0